Poluarea si drumul de la vorbe la fapte

Atat poluarea cat si drumul nostru serpuit, de la vorbe la fapte, sunt presarate cu bune intentii si asezonate cu exagerari sau subestimari ale impactului. In vreme ce putem sa ne bucuram de imbunatatiri notabile ale calitatii aerului, este necesar sa ne pastram vigilenta si sa nu devenim dezbinati in lupta pentru o viata mai buna. 

Spaima impactului poluarii atmosferice asupra omului patrunde cum poate prin porii culturii populare, nu de alta dar adevarul e ca poluantii ne ridica probleme din ce in ce mai mari, iar elefantul roz din incapere ne sopteste cu vocea gatuita de emotie si noxe despre realitate: anual, cel putin in cazul concret a catorva milioane de oameni, amprenta cea mai urata a acestui fenomen nu se rezuma nici pe departe *doar* la imbatranirea pielii.
Organizatia Mondiala a Sanatatii ne transmite ca, la nivel global, 9 din 10 oameni respira aer poluat. Iata de ce o mare majoritate a articolelor de „beauty” dedicate impactului poluarii asupra pielii, mai degraba imi poarta imaginatia spre o situatie in care ciobanul mioritic ar fi citit intr-o revista a vremurilor ca stresul asteptarii mortii ii provoaca riduri, iar el, in plus fata de a se impaca prematur cu gandul ca viata ii va fi curmata de ciobanii transilvanean si vrancean, ar fi decis sa-si cumpere o crema antirid, ca acestia sa nu-l vada cu piele ridata atunci cand „vor sa mi-l omoare”. Atat timp cat afectiunile pulmonare sau cardiovasculare lasa in urma liste din ce in ce mai mari de decese, chiar nu putem vorbi cu ingrijorare *doar* despre piele imbatranita de poluare.
Insa pentru noi, cei aparent si pana la proba contrarie neafectati pulmonar ori cardiovascular de acest fenomen antropogenic, imbatranirea pielii *poate* fi cea mai vizibila.
Datorita localizarii, tegumentul din dotare este prima linie de aparare si are o relatie stransa cu mediul inconjurator, iar cu cat acesta este mai agresiv, cu atat relatia lor devine mai tumultuoasa. Dupa ce ne-am lamurit cu aceasta relatie de proportionalitate directa, nu e nicio surpriza faptul ca incadrarea „piele sensibila” este adesea asociata cu disfunctii ale barierei epidermale, supusa zilnic la incercari din toate registrele fizice sau chimice, iar incidenta cazurilor de sensibilitate cutanata este din ce in ce mai mare in cazul tarilor industrializate.
Cu toate acestea, sistemul tegumentar este pregatit din punct de vedere fiziologic, structural pentru ce il asteapta si dispus, biochimic, sa se apere ori sa se repare, cu conditia sa aiba ragaz si resurse. Ei bine, aici chiar putem interveni.
Din punct de vedere fiziologic, la capitolul cercetare avem insa parte si de doua realitati interne care fac ca lucrurile sa nu fie deloc simple: (1) in cazul organismului uman, reactiile in lant care deservesc functiile extrem de complexe, necesare supravietuirii, fac in asa fel incat foarte putini suspecti de serviciu sa poata fi izolati, studiati sau acuzati individual; si (2) factorii nocivi daca nu sunt aditivi, sunt sinergici (efectul lor este egal cu suma efectelor separate, respectiv, efectul este mai mare decat suma). Nu putem arata cu degetul spre un singur agent daunator suspect, un exemplu concret ar fi ca desi fumul de tigara si ozonul troposferic (O3) sunt diferite din punct de vedere chimic (4700 de substante chimice versus o singura molecula), mecanismele de semnalizare a toxicitatii in piele pot fi pe alocuri destul de similare.
In tabara stiintifica, datorita volumului imens de informatie pe care il aduce in discutie evolutia rapida a conditiilor noastre de viata, prioritizarea studiilor in functie de impactul concret asupra sanatatii este necesara, motiv pentru care si conexiunile dintre poluarea atmosferica si imbatranirea pielii sa fie inca in curs de definire. De multe ori insa nu dovezile ne-au lipsit, caci nu este necesar sa ne confirmam la infint ca poluarea este nociva, mai degraba pare ca nu am fost inspirati vis-a-vis de actiunile pe care am putea sa le intreprindem.
Gandul *dermologic* este: daca ne ingrijoreaza efectele poluarii asupra pielii, nu putem face abstractie nici de consecintele pe care acest fenomen le are in alte structuri ale organismului, care de altfel este un tot unitar. Avem insa de unde incepe: informare, implicare, angrenare in dialog constructiv, care sa permita o sintetizare a dovezilor stiintifice spre intelesul si nu spre panica tuturor si, deloc in ultimul rand, incurajarea practicilor bune legate de consum:
Produse multi-functionale
Simplificarea rutinei de ingrijire facand alegeri informate
Ingrijire sustenabila, potrivita contextului de viata
Preferarea ambalajelor inteligente (airless, termen garantie mai mare pentru formulele minimaliste, fara conservanti etc)
Reciclarea in procent (mai) mare a ambalajelor
…fara a ne limita doar la acestea.