Chiar pana sa realizam noi ca am putea avea o problema, pielea, sistemul nostru respirator, ori cel circulator deja vor fi avut de suferit de pe urma poluarii, cu atat mai mult cu cat sunt mai mici particulele considerate poluanti.
Daca incepand cu anul 1750 o parte a celor 800 de milioane de oameni, rezidenti ai planetei Pamant, incepea sa se bucure de beneficiile aduse de
Ei si pentru ca de ceva vreme, fie ca provenim din tari dezvoltate economic sau in curs de dezvoltare, ne nastem beneficiari ai industriilor poluatoare, confortului si oportunitatilor pe care acestea le-au adus, iata-ne in situatia in care avem nevoie sa luam mainile de pe ochi si cel putin sa schimbam modul in care ne privim, la nivel organic, relatia noastra cu poluantii atmosferici.
Sa indraznim, spre binele nostru, sa ne cunoastem realitatea inconjuratoare la fel cum o face organismul nostru… pe pielea sa. Sa trecem, de ce nu, mai departe de modul impersonal, in care privim poluantii drept notiuni abstracte, angrenate in mecanisme enigmatice, ale caror consecinte par a fi folosite doar pentru a ne tulbura temporar iluzia de invulnerabilitate, dar nu si pentru a schimba in mod calitativ ceva.
Desi un lucru tre’ sa ne fie clar, *a fost* mai rau, doar ca eram mai putini la numar si nu aveam acces la informatii. Inca de la jumatatea secolului 20, nivelurile poluantilor atmosferici sunt in scadere in Europa de Vest sau SUA, aspect pozitiv tulburat doar de faptul ca mai exista regiuni, foste-sarace, unde este prioritizata in mod abuziv cresterea economica, aerul nu este deloc prietenos cu sanatatea omului, iar limitele maxime ale valorilor-ghid stabilite sunt depasite in mod obisnuit (asta bineinteles daca sunt monitorizate in primul rand).
Nevoile omului social nu s-au schimbat foarte mult de-al lungul timpului, insa odata cu accesul la informatie, modul in care ne adresam acestora (ie. rationamentul din spatele intentiilor noastre) a inceput sa se rafineze si, cu trecerea timpului, din ce in ce mai multi realizam ca nu vrem „mai repede”, „mai la indemana”, „mai ieftin” cu orice pret si, cu atat mai mult, nu cu pretul sanatatii noastre, sau cel al dobanzilor uriase pe care pot ajunge sa le plateasca generatiile viitoare.
Chiar daca, global vorbind, mergem deja pe drumul care se arata a fi mai prietenos cu viitorul vietuitoarelor acestei planete (inclusiv al nostru bineinteles), si avem tot interesul sa facem asta, schimbarea de paradigma este insa dificila, atat pentru industrie, cat si pentru noi, cheia acesteia rezidand in obiceiurile noastre, cele de toate zilele, cat si in tabara “lor” (adica tot a noastra). Face bine la credibilitate.
Mai greu de recunoscut este ca in spatele resemnarii in fata limitelor controlului pe care il poate exercita un individ, sau iluziei lipsei de optiuni, se ascunde un “muschi” slab dezvoltat al gandirii critice, al consecventei, al luptei pentru apararea unor valori care conteaza in timpul vietii, nu la „judecata de apoi”.
Cum exista dezbatere la orice nivel al civilizatiei, tot asa si aici, pacat insa ca este polarizanta; intr-un colt al ringului ii avem pe cei care in urma cercetarilor si dovezilor stiintifice pertinente ne avertizeaza de niste zeci de ani ca activitatea umana a provocat schimbari in ingredientele din bucataria planetei (ramanand generatiilor viitoare sa vada care va fi rezultatul „retetei”), iar in coltul celalalt pe cei care neaga aceste aspecte, bazandu-si „teza” ori pe ignorarea dovezilor, ori pe „studierea” acestora prin lupa pseudostiintei, superstitiilor, ori altor halucinatii comune.
Orice am crede, tot acelasi aer respiram!
Daca simti ca nu-ti mai incapi in piele de curiozitate inseamna ca suntem in companie buna… la fel si pielea ta.
Citeste pentru binele vostru:
UN population division
