Ai observat cat de putin te intereseaza ce promite tubul de crema dupa ce l-ai cumparat? Si cat de repede “maini perfecte”, „frumusete radianta” etc., tiparite pe cosmetice, devin egale cu zero daca in realitate vorbele nu sunt probate? Ce anume ne ia ochii?
Desi beneficiarii produselor achizitionate suntem noi, in toata splendoarea si diversitatea noastra, in fata raftului sau a laptop-ului, decizia de cumparare se face dupa criterii independente de nevoile pielii noastre – pret, brand, beneficiile promise, ingredientele active, design atractiv etc -, pe langa care, uneori, este antrenata (voit sau inconstient) si latura noastra emotionala (cu tot cu marile sale sperante).
Desigur, aceste criterii ar putea parea necesare deciziei de cumparare (unele chiar sunt) insa daca vrem sa vorbim de reusita la nivelul pielii, unde conteaza chimia compozitiei, relatia si reactia dintre ingrediente si parametrii fiziologici ai pielii etc., asadar pentru a atrage rezultatele de partea noastra, avem nevoie sa invatam cum sa prioritizam criteriile de cumparare.
“Ai puțintică răbdare, stimabile!”
Pentru inceput, sa vedem la ce detalii sunt atenti cei care investigheaza siguranta produselor destinate ingrijirii pielii, inainte de punerea pe piata, si realizeaza calibrarea ‘eficienta declarata’ vs. ‘dovezi relevante’ aduse in sprijinul produsului respectiv, pentru a sti unde e bine sa fim si noi atenti pe viitor. Ne va folosi la depistarea “gogosilor”.
Ei bine, din punct de vedere al legii, se pare ca produselor cosmetice propriu zise nu li se pun in carca prea multe responsabilitati. Adica, potrivit definitiei din regulamentul UE 1223/2009, produsele cosmetice, puse in contact cu partile externe ale corpului (piele, mucoasa, dinti), nu trebuie sa tinteasca spre mai mult decat “a curata, parfuma, schimba aspectul, a proteja, a mentine in conditii bune sau de a corecta mirosurile corpului” [1]. Orice produs face mai mult de atat, intra in categoria celor medicamentoase, „substante sau amestecuri de substanţe care pot fi administrate la om, pentru refacerea, corectarea ori modificarea functiilor fiziologice, prin exercitarea unei actiuni farmacologice, imunologice sau metabolice” [2].
In tara noastra, autoritatea nationala care supravegheaza piata cosmeticelor este Ministerul Sanatatii. Activitatea lor de control in acest caz presupune inspectia – produsului cosmetic, a locurilor de fabricatie si de punere la dispozitie a acestuia; verificarea informatiilor despre produs (dosar si notificare), plus prelevare si analiza de probe [4].
Apoi, valabile pentru toate tarile Uniunii Europene exista niste regulamente al caror scop este de a proteja consumatorul de exploatatorii ambiguitatilor, sau pur si simplu pentru a limita confuziile, simplificarea procedurilor ori unificarea terminologiilor [3]. Acestea sunt actualizate constant pentru a vorbi aceeasi limba si pentru a se situa pe aceeasi lungime de unda cu interesele noastre de consumator-alegator.
Caci de altfel, exagerarile “alearga” libere pe peretii de social media si inflameaza spiritele pe internet, oricare ne-ar fi “tabara”, fie cea in care se vorbeste de caracterul “nociv” al “chimicalelor” (de parca nu stim ca noi insine suntem …chimicale), ori cealalta, cu efecte “miraculoase” si neaparat “rapide” (de parca nu stim ca “miracol” si “rapid” nu au ce cauta intr-o discutie stiintifica).
Ei bine, de asta e important ca noi, cei unde se intersecteaza toate aceste informatii, sa avem niste notiuni de baza, care sa ne ajute sa decodificam la fel de performant ca pielea noastra.
Dă-i înainte, stimabile, aveți cuvântul!
Atentie insa, cu toate ca doar unui produs medicamentos i se permite „a reface, corecta ori modifica funcţiile fiziologice”, nu sugereaza ca restul, de ex. cele cosmetice, nu ar modifica functii fiziologice intr-o masura sau alta. Orice crema hidratanta influenteaza celulele pielii adaugand apa acesteia, iar depilatoarele si cremele antirid pot modifica functii fiziologice prin exercitarea unui efect asupra celulelor somatice ale pielii [2]. Nuantele sunt foarte importante. Oricat de inofensive ar parea chiar si cosmeticele, fiind folosite la scara atat de larga, rolul lor devine important datorita expunerii constante.
Toate aceste delimitari ale atributiilor sunt necesare pentru stabilirea unor praguri (teste) pe care un producator trebuie sa le treaca inainte de punerea unui produs cosmetic, dermatocosmetic sau medicamentos pe piata. Valabil pentru toate este ca, indiferent de procesul de manufacturare, canalele de distributie, popularitate ori creativitatea campaniilor, produsele cosmetice regasite pe piata trebuie sa indeplineasca un prim si extrem de important criteriu: sa nu puna in pericol sanatatea utilizatorului. In aceasta idee, producatorul, fiind responsabil pentru siguranta produselor comercializate, trebuie sa se asigure ca acestea trec prin etape de testare a sigurantei de folosire inainte de a fi puse pe piata. Bineinteles conteaza si etica producatorului insa, in general, numarul de teste la care sunt supuse depinde mai degraba de incadrarea produsului respectiv, adica de la cele mai putine teste in cazul cosmeticelor, pana la cele mai multe, in cazul produselor ce contin substante active sau al celor medicamentoase.
E tiparit, stimabile!
Informatiile comunicate “utilizatorului final” prin intermediul produselor, de asemenea au greutate in tot procesul autorizarii si mare insemnatate pentru noi. Ce este tiparit pe un produs, de ex, trebuie sa ne permita sa luam decizii “in cunostinta de cauza” si sa alegem “produsele care corespund cel mai bine nevoilor si asteptarilor” [5].
Pentru a tine sub control hiperbolele ce devin tentante in peisajul extrem de competitiv al industriei cosmetice, mai exista un regulament valabil in UE (nr. 655/2013) menit sa stabileasca niste crieterii comune pentru declaratiile utilizate in preajma produselor destinate ingrijirii pielii. Conform acestuia, descrierile produselor trebuie sa fie „utile, usor de inteles si fiabile”, iar scopul declaratiilor sa fie acela de a informa utilizatorii cu privire la caracteristicile și calitățile acestora, de a le diferentia pe piata, de a stimula inovatia si incuraja concurenta [5].
Apoi, pentru cei care vor sa se lamureasca vis-a-vis de siguranta produselor putem spune ca, cel putin in cazul UE, dilemele parcursului substantelor prin piele sunt rezolvate inainte de punerea pe piata, existand obligativitatea prezentarii in dosarul de autorizare a dovezilor, provenite din literatura stiintifica de specialitate, ca ingredientele nu sunt nocive. Pana una-alta cele mai multe probleme apar atunci cand unui produs i se supraestimeaza aria de “expertiza”. Este necesar de retinut ca produsele cosmetice se folosesc doar pe pielea sanatoasa, iar cele dermatocosmetice pot fi folosite in cazul unor afectiuni de intensitate medie, in absenta leziunilor.
Noua ne ramane sa citim ce scrie pe ambalaje si sa ne acoperim golurile de cunoastere prin care s-ar putea strecura informatiile daunatoare. Vrem si noi fortificare, nu doar pielea!
