Un prim aliat al pielii sanatoase este apa, bineinteles fara a se rezuma doar la aceasta contributie … pentru ca este p-e-s-t-e tot.

Cu importanta majora atat pentru sanatate, cat si pentru mult ravnita „frumusete”, hidratarea pielii, adica un minim de 10% apa in stratul sau superficial (ideal 20-35%), inlesneste trei functii: plasticitate – (protejand-o astfel de eventuale vatamari), reimprospatare (permitand enzimelor hidrolitice sa functioneze in cadrul procesului de descuamare) si functia de bariera. Trei esentiale dintr-o lovitura. Stai numai sa vezi ce-ti (mai) poate pielea!

Corelat cu faptul ca majoritatea suprafetei planetei noastre este acoperita de apa, sau ca 50-75% din greutatea noastra este apa, una dintre cele mai importante adaptari, esentiala supravietuirii noastre, cat si a celorlalte vietati cu care impartim resursele planetei, a fost dezvoltarea unor mecanisme complexe de prevenire a deshidratarii, atat fiziologice, cat si comportamentale.
Cum cele comportamentale sunt usor de identificat, nu ne mai ramane decat sa cercetam pielea in amanunt microscopic si deja apare un personaj cheie. Numele sau este „factor natural de hidratare”(FNH) si este o mixtura intra-celulara care reprezinta doar 10% din masa corneocitelor dar care compenseaza prin fapte mari.
Existenta FNH incepe cu distrugerea controlata a unei proteine din stratul cornos, numita filaggrin. Astfel, in limbajul organismului nostru, o expresie de genul „aspect sanatos si suplu” al pielii, catifelate si netede, se traduce printr-o serie de reactii intermediate de FNH, un compus alcatuit din aminoacizi liberi (arginina, glutamina si histidina) si niste derivati ai acestora – PCA, acid urocanic –, saruri anorganice – clor, fosfati, citati de sodiu, potasiu, calciu, magneziu –, acid lactic si uree. Acest compus higroscopic (adica are calitatea de a absorbi umiditatea din aer) permite formarea legaturilor ionice cu fibrele de keratina, reduce fortele inter-moleculare dintre acestea, iar drept consecinta creste elasticitatea pielii. Insa procesul mai merita admiratia noastra si pentru faptul ca reuseste sa functioneze chiar si la umiditate atmosferica relativ mica. In aceasta idee, e bine de stiut ca noi, la fel si pielea, suntem in elementul nostru la o umiditate intre 40%-60%. In extrema mai mica sau egala cu 10%, stratul cornos al pielii incepe sa piarda apa, iar 70% este mai mult decat ii/ne trebuie pentru sanatate sau confort.
In functie de colaboratori, apa si face dar si desface. Chiar daca stratul cornos nu e considerat tesut viu, este dinamizat de activitatea neincetata a enzimelor responsabile cu descuamarea, a caror munca e sa rupa legaturile dintre corneocite si sa reinnoiasca stratul superficial al epidermei. Nu crestem suspansul, o mare parte din apa esentiala functionarii acestor enzime este furnizata tot de Factorul Natural de Hidratare. Din punct de vedere al vitezei de reactie la agentii daunatori sau la schimbarile din mediul inconjurator, bariera fizica realizata de stratul cornos este extrem de interactiva si, in consecinta, performanta, reinnoirea perpetua a acestuia, la fiecare cateva saptamani, fiind unul din motivele pentru care acest gen de adaptare este posibila.
Si cum organismul nostru nu cunoaste alta realitate decat cea a reactiilor in lant, fiecare etapa a vietii keratinocitelor, principalele celule epidermale, contribuie la viitor. Dupa ce si-au servit scopul, in ultima lor forma viabila (cand de numesc keratinocite granulare) si inainte de moartea celulara programata (adica de transformarea lor in corneocite), acestea produc aproape toate proteinele si lipidele necesare functiei de bariera.
Lipsa FNH este asociata cu psoriasis, ihtioza vulgara si xeroza cutanata (pielea uscata). Adaptarea organismului uman la conditiile mediului in care rezida este esentiala, ceea ce adesea inseamna ca „setarile” anumitor aspecte functionale s-au auto-modificat de-a lungul evolutiei speciei, unele au disparut, atunci cand nu mai erau justificate, altele au fost perfectionate atunci cand o performanta scazuta ar fi pus in pericol organismul. Iata contextul in care o piele fara Factor Natural de Hidratare poate fi considerata in avantaj genetic, este cazul populatiilor nordice si sinteza vitaminei D in conditii cu putine radiatii ultraviolete (organismul nostru are capacitatea de a sintetiza vitamina D, importanta pentru rezistenta oaselor, atunci cand UV ajung in piele). In oricare alte colturi insorite ale lumii, faptul ca acidul urocanic din compozitia FNH este un absorbant natural de UV ramane o veste buna, un bonus de protectie la purtator.

Daca simti ca nu-ti mai incapi in piele de admiratie fata de armonia si inteligenta mecanismelor ce ne poarta de grija inseamna ca suntem in companie buna… la fel si pielea ta.

Citeste pentru binele vostru:
The water in you
Water is an active matrix of life for cell and molecular biology
Skin hydration: a review on its molecular mechanisms
The Clinical Relevance of Maintaining the Functional Integrity of the Stratum Corneum in both Healthy and Disease-affected Skin
Epidermal barrier disorders and corneodesmosome defects
Skin barrier abnormality caused by filaggrin (FLG) mutations is associated with increased serum 25-hydroxyvitamin D concentrations
Genetic defect may give us more vitamin D