Pielea pare sa aiba permanenta curiozitate si interes de cunoastere a mediului sau inconjurator, iar aceste functii apara interese mai mari precum protectie, termoreglare, receptie senzoriala, echilibrul hidratarii, sinteza vitaminelor si hormonilor etc., in linii mari – supravietuire, cat vezi cu ochii si simti cu pielea.
Foto: The Last Child” art installation by Gottfried Helnwein in Waterford, Ireland, 2008 – http://www.helnwein.com
In mediul inconjurator eterogen pe care noi il numim viata, pielii ii sunt vitale din punct de vedere functional, caracteristici locale precum a recunoaste, a discrimina sau integra diversitatea semnalelor ce au loc la nivel cutanat. Astfel se eficientizeaza modul de transmitere a informatiei catre creier si se pastreaza caracterul instantaneu al raspunsurilor acestuia. Toate, in interesul nostru!
Dotati “din fabrica”
Local, din punct de vedere structural, suntem dotati „din fabrica”, stratificarea epidermei avand loc inca din stadiul dezvoltarii embrionare ca noi sa beneficiem de bariera functionala la nastere.
Cu ochiul liber este vizibil stratul cel mai superficial al epidermei, in profunzimea acesteia mai existand un strat de celule proliferative si mai multe straturi de celule specializate (keratinocite). Celulele stem din cadrul epidermei au rol crucial in mentinerea homeostaziei tesutului. Ele sunt responsabile pentru proliferarea celulelor noi, menite sa inlocuiasca milioanele eliminate zilnic fie in timpul procesului continuu de reinnoire, fie ca urmare a leziunilor. Cu sau fara un produs exfoliant, cert e ca la finalul fiecaror 25-45 zile avem o epiderma reimprospatata.
Pe masura ce keratinocitele progreseza pe traseu, si inainte de a fi eliminate prin procesul de reinnoire, sunt transformate atat ca functie, cat si ca nume, in corneocite (care alcatuiesc stratul cornos al epidermei). Pe langa acestea, pielea mai contine doua tipuri de celule: melanocite (celule producatoare de pigment si protectoare UV) si celule Langerhans (cu functie imunologica).
Directii si protectii
Aria de actiune din punct de vedere al functiei de protectie se extinde pe trei directii: chimica (secretiile pielii – glandele sudoripare secreta de la neobservabilul 500 ml pe zi, in conditii normale, la litri in caz de supraincalzire; glandele sebacee, pentru a minimiza pierderile de apa, la fiecare grad Celsius in plus, cresc cu 10% secretia de sebum–; si melanina produsa de melanocite), fizica (data de continuitatea pielii si rezistenta data de keratinizarea celulelor epidermei) si biologica (celulele Langerhans din epiderma, macrofagele din derma si ADN-ul).
Subiacent epidermei avem derma si tesut subcutanat (hipoderma). Pentru rolul sau de suport mecanic al epidermei, derma este alcatuita din tesut fibros si elastic ce asigura flexibilitate si rezistenta (constituit in mare din colagen, elastina, fibrilina).
Constientizarea mediului inconjurator
Derma este cea echipata pentru a constientiza mediul inconjurator; varf de lance in scopul acesta ii sunt receptorii cutanati. Dar ca informatia primita sa nu ramana local, functiile senzoriale ale acestora fac parte din sistemul nervos. Corpusculii Meisner si discurile Merkel ne permit sa constientizam o mangaiere sau felul in care simtim o haina pe piele. Corpusculii Pacini alerteaza creierul in caz de contact ce implica presiune. Sensibilitatea termica este asigurata de corpusculii Krause (pentru frig) si corpusculii Ruffini (pentru cald), iar receptorii din foliculul firului de par ne raporteaza bataia vantului sau intensitatea unei actiuni ce implica tragerea parului.
Receptionarea „mesajelor”, procesarea, ajustarile necesare raspunsurilor se intampla instantaneu, cu o precizie foarte mare, adaptata si imbunatatita permanent pentru a face fata fluxului impresionant de informatii de la nivelul pielii, ce ajung sa fie intrepretate de creier fara angajarea noastra constienta neaparata.
Pentru a ne face o idee de cata putere de procesare este nevoie pentru a se lauda cu acel „instantaneu”, exista un experiment prin care s-a urmarit simularea unei singure secunde de procesare biologica realizata de creierul nostru. S-a creat o retea artificiala alcatuita din 1,73 miliarde celule nervoase – adica o mica parte din intregul nostru, care ar contine 80-100 miliarde –, a fost nevoie de 82944 de procesoare intr-un computer K [prin 2011, cel mai puternic computer, in 2017, al 8lea], iar simularea electronica a acelei secunde de procesare biologica a durat 40 minute. Putem spune relaxat ca performanta creierului nu este deloc rea pentru o structura alcatuita majoritar din apa si grasime. Your move, Elon Musk!
Daca simti ca nu-ti mai incapi in piele de curiozitate fata de frumusetea si inteligenta mecanismelor ce ne poarta de grija inseamna ca suntem in companie buna… la fel si pielea ta.
