Timpul trece, microscopul nu scuza mijloacele imbatranirii pielii, iar noi nu avem nevoie de povesti estetico-fanatice, bune de adormit copiii, ci de un ghid rapid, fantastic de stiintific, pentru evaluarea riscurilor si daunelor.
Pentru ochii nostri neantrenati, imbatranirea pielii pare egala indiferent de cauza. Diferentele citite pe pielea imbatranita natural comparativ cu cea accelerata de radiatiile UV (fotoimbatranita) sunt insa semnificative. Nici aportul fumatului nu e de ignorat, acesta nu doar impiedica sinteza colagenului, ci contribuie si la distrugerea sa, iar poluantii din aer se ocupa cu oxidarea stratului superficial al pielii inlesnid, printre altele, accesul UV.
Invata sa citesti semnele! Imbatranirea pielii datorata trecerii timpului, manifestata printr-o depunere treptata a armelor uzuale, o face din ce in ce mai subtiata, atrofica, uscata si brazdata de riduri fine, iar in cazul celei potentate de ultraviolete, epiderma este ingrosata, decolorata neuniform, prezinta riduri profunde, laxitate, caracter tern si rugos.
Diferenta de nuanta pe care ne-o ofera fotoprotectia este ca ne aduce “avariile” intr-un loc in care putem sa reparam mai usor. In urma expunerii la soare fara protectie UV, derma este tinta atacurilor, in timp ce schimbarile cele mai pronuntate in cazul pielii protejate de radiatiile UV se petrec in epiderma, iar in profunzime este afectat cel mult stratul bazal de celule, adica cel de la granita cu derma. Daca tii la buzunar, timp si rezultate, iesi din cercul vicios amintindu-ti de necesitatea protectiei solare.
De ce sunt asa complicate reparatiile? Acolo unde nu vedem cu ochiul liber, ceea ce noi numim generic „riduri” se traduce local prin schimbari morfologice (nn. de structura), ilustrate sintactic prin asocieri pretentioase de cuvinte de genul „atrofiere epiteliala”, „modificari structurale in cadrul membranei bazale”, „scaderea numarului melanocitelor, ori celulelor Langerhans” etc., al caror sens intarziem sa-l pricepem altfel decat direct pe pielea noastra. Realitatea e ca nu avem timp sa cunoastem pielea la fel ca un medic, insa daca trebuie sa ne ramana ceva in minte e ca toate aceste modificari semnaleaza aceeasi tendinta: eficienta apararii pielii scade cu timpul, iar asta lasa semne. Daca precedentele nu erau de ajuns, si mai in profunzime, imbatranirea celulara se manifesta si prin reducerea proliferarii de keratinocite, cumularea keratinocitelor displazice (nn. dezvoltate anormal), diverse mutatii (ex. c-Fos/c-Jun, STAT3, FoxO1) sau aberatii ale metabolismului lipidelor ori aminoacizilor.
Daca le grupam corespunzator varstelor si functiilor, observam ca bariera noastra cea de toate zilele sufera pe trei directii functionale: cea fizica (deficienta de lipide – in jurul varstei de 30 ani celulele de grasime incep sa se micsoreze, atingand apogeul dupa 50 ani; disfunctia distributiei apei – tot in jurul varstei de 30 ani, transferul apei de la derma la epiderma este incetinit; lipsa substantelor higroscopice – atrage deficiente in hidratarea epidermei realizata prin atragerea apei din atmosfera; etc.), chimica (modificari ale pH-ului, radicali liberi; etc.) si imunologica (scaderea celulelor Langerhans).
In jurul varstei de 20 ani si procesul de descuamare incepe sa-si reduca viteza, inlesnind acumularea celulelor in strat mai gros pentru perioade mai lungi, pielea devenind astfel terna mai rapid decat in anii precedenti. Din punct de vedere structural, tot in jurul varstei de 20 ani, productia de colagen incepe sa scada anual cu 1%. Tendinta generala a acestor fibre cu rol de sustinere a epidermei (nn. colagen si elastina) este sa devina cu timpul mai groase, mai inghesuite, ori prea laxe, ori prea rigide, iar rezultatul sa fie o piele inelastica si firava, laxitate permanent instalata, relief facial denivelat etc. In cazul femeilor, hormonii contribuie si ei, astfel caracterul uscat al pielii, specific menopauzei, este de data aceasta o consecinta a scaderii estrogenului, fapt care atrage si scaderea grosimii si fermitatii pielii.
Pretentiile noastre de a avea rezultate bune si rapide nu trebuie sa scape din vedere toate aceste mici consecinte si semnificative contributii. Oricare ar fi arma anti-imbatranire „preferata” de noi, pauzele lungi si dese, pe care le putem acorda stratului nostru protector, chiar sunt cheia marilor succese. Atat epiderma, cat si derma au capacitate de auto-reparare, cu conditia sa aiba ragaz si resursele potrivite pentru a purcede la treaba – simplul gest de a folosi crema cu factor de protectie UV (minim SPF 30), ii permite pielii sa repare distrugerile din urma. Pana una, alta, daca tot stim ca imbatranirea e iminenta, cine are timp de pierdut? Nimeni?! Eh … asa banuiam si noi.
Daca simti ca nu-ti mai incapi in piele de admiratie fata de armonia si inteligenta mecanismelor ce ne poarta de grija inseamna ca suntem in companie buna… la fel si pielea ta.
