Realitatea biologica face ca pentru fiecare set de proprietati ale unei zone a organismului uman, schimbari fiziologice specifice varstei, sexului, localizarii, ori alti factori specifici unui individ (precum ocupatia, preferintele vestimentare sau folosirea cosmeticelor, antibioticelor etc.­­), sa fie resimitite schimbari si la nivelul microbiomului pielii.

Amintim ca microbiomul este suma tuturor microorganismelor care ne colonizeaza trupurile si contribuie la apararea noastra. De aici incolo va invitam sa tragem cu ochiul spre una dintre frontierele cele mai captivante ale stiintelor medicale: intelegerea interactiunilor cu partenerii nostri microbieni, prietenii invizibili ai sanatatii pielii.

Factorii care influenteaza echilibrul microbiomului pielii

In mod obisnuit, in afectiunile dermatologice este recunoscuta contributia factorilor specifici zonelor pielii, continutul de lipide, pH-ul, transpiratia, secretia de sebum. Stiintele medicale cauta insa sa desluseasca si modul in care acesti factori se coreleaza cu microorganismele rezidente (numar, diversitate, specie predominanta etc).

Actinobacteria, Firmicutes, Bacteroidetes si Proteobacteria sunt principalele increngaturi de microorganisme, regasite in microbiomul uman, fie pe piele, mucoasa intestinala sau cavitatile naturale ale organismului. In functie de conditiile zonelor de piele, proportiile prietenilor invizibili ai sanatatii pielii difera.

Pe piele, spre exempu, abunda membri ai increngaturii Actinobacteria (speciile Corynebacterium, Propionibacterium si Brevibacterium), ai speciei Micrococcus, specii de fungi precum Malassezia si microscopicii Demodex folliculorum – fara a se limita la acestia.

Fluctuatiile pH-ului suprafetei reprezinta un prim canal de influenta asupra microbiomului pielii. Un pH acid (4-4.5) pastreaza bacteriile rezidente atasate de piele, in timp ce un pH alcalin (8-9) le elimina. Inhibarea patogenilor precum Staphylococcus aureus (increngatura Firmicutes) este un exemplu de cadou pe care mentinerea unui pH acid al pielii il face apararii organismului.

Pentru referinta, pielea grasa are un pH mai acid si datorita sebumului, iar o mare parte a problemelor pielii uscate survin tocmai din lipsa de sebum.

Ceea ce ne aduce la un alt factor care influenteaza si microbiomul: densitatea glandelor sebacee. In zone cu numar mare de glande sebacee se pot simti bine Propionibacterium  (specie de bacterii, increngatura Actinobacteria) si Malassezia  (specie de fungi). Ideea este ca aceste doua familii de microorganisme sunt in permanenta in prezenta noastra fara sa ne afecteze pielea. Atunci cand le auzim acuzate de provocarea acneei vulgare sau dermatitei seboreice ar putea inseamna ca, una sau cealalta, s-ar regasi in numar mai mare decat ar fi necesar sanatatii respectivului individ, ori au creat vreun blocaj functional. Acestea sunt insa intrebari spre rezolvarea carora multi dermatologi si microbiologi au pierdut nopti, nu este cazul sa staruim noi asupra lor.

Ideea ar fi ca prezenta acestor microorganisme nu reprezinta o problema. Timpul si tehnologia ne-au aratat ca la baza problemelor dermatologice mai degraba este vorba despre un cumul de factori. Uneori pot face si bine. Spre exemplu Propionibacterium acnes nu doar provoaca acnee, ci si hidrolizeaza trigliceridele din compozitia sebumului, eliberand astfel acizi grasi liberi de care apoi se poate atasa. Ulterior, acizii grasi liberi vor contribui si la acidificarea stratului cornos al epidermei, fapt care se traduce intr-o buna aparare in fata patogenilor care vor sa-si incerce fortele. Spoiler alert, nu le va fi deloc usor: pielea noastra nu este prietenoasa cu necunoscutii, iar acest film biologic se lasa cu happy-ending, din punctul nostru de vedere, de mai multe ori decat ne-am imagina.

Pe de alta parte, nici apa de la robinet nu trece neobservata de piele, dar nici ca ne-am dori asa ceva, pielea noastra functioneaza atat ca bariera cat si ca interfata cu mediul extern. Schimbarile, cum spuneam, reprezinta o realitate pentru care organismul nostru este foarte bine pregatit.

Valoarea pH-ului apei din zona noastra este undeva in jurul lui 8.0 (pH alcalin). Dupa contactul cu apa de la robinet, pH-ul pielii va creste in urmatoarele 6h, urmand ca apoi sa scada la valoarea sa naturala, care in medie este de 4,7-5. In ceea ce priveste confortul si sanatatea pielii, valorile sub 5.0 ale pH-ului sunt asociate cu o piele sanatoasa si puternica, spre deosebire de cele peste 5.0, care ii pot afecta functia de bariera, hidratarea, descuamarea.

Pielea chiar ne apara interesele in mod performant. In plus fata de termoreglare, in functia glandelor sudoripare sta si acidificarea pielii, mediu propice microbiomului tegumentar, ce pastreaza bacteriile rezidente atasate si gata de treaba. Cum ar veni smells like team spirit, simpla transpiratie creeaza pe suprafata pielii conditii propice doar microorganismelor alaturi de care a evoluat in timp. Prin mentinerea prea-necesarului echilibru al microbiomului pielii este prevenita contaminarea sau chiar inmultirea microorganismelor daunatoare.

Umiditatea crescuta a aerului, atat in conditii de temperatura crescuta, cat si scazuta, este un alt factor care faciliteaza cresterea numarului de microorganisme. In timp ce in conditii cu temperatura crescuta, umiditate scazuta, plus lumina ultravioleta, vor contribui la o scadere a numarului microorganismelor rezidente ale pielii  – atestand pentru diferentele de amploare a afectiunilor dermatologice, specifice zonelor geografice.

Daca ne este permis sa intuim ceva, fara a ne depasi atributiile non-medicale, ar fi ca organismul nostru ne invita pe dulcea cale de mijloc. Faptul ca traim intr-o lume a microbilor este evident doar la nivel microscopic, nici intelegerea faptului ca organismul uman este un ecosistem nu ne vine mai usor. E sanatos de retinut ca germofobia ignora cu iresponsabilitate realitatea biologica si este mai patologica decat prezenta pe trupurile noastre a unor microorganisme, care-si pun micro-„umarul” la treaba spre binele nostru.