Recomandarea folosirii produselor cu factor de protectie solara s-a intetit si „evanghelizat” in ultima vreme, insa intensitatea-i cea mai mare pare totusi sa fie corelata doar cu perioadele de vara, iar in obiceiurile noastre pare sa fie concentrata doar pe zilele de concediu. Cu toate ca pentru sanatate si piele este poate cel mai simplu si important gest preventiv, folosirea cremelor cu factor de protectie solara se gaseste intr-un nemeritat con de umbra, in timp ce noi ramanem in plin soare.  

Eh si pentru ca relatarea alarmista a faptelor nu face bine la ten, in incercarea de a ne lamuri de ce nu ne mai pasa de protectie solara odata ce zilele de concediu s-au dus, am ajuns sa ne cautam scuze in avans pentru inconsecventa. Poate...

... nu stim ca *inca* e acolo

Speram sa nu fie o surpriza pentru nimeni dar, chiar si in afara vacantelor, Soarele ramane aceeasi figura centrala a vietii noastre, a proceselor biologice, chimice etc. de pe planeta noastra. Si-a inceput existenta in urma cu vreo 4,6 miliarde de ani. Are insa o problema: la cat de prezent e, daca nu ne-ar intra in ochi l-am ignora cu usurinta, de altfel, fi-i-ar lungimea de unda, radiatia ultravioleta oricum se strecoara pe sub piele si nici nu simti!

... nu stim cat de mare e

Faptul ca pentru o fractiune de secunda, cu ochii stransi si inlacrimati, il vedem pe cer la o dimenisune aproximativa cu Luna, desi se afla la o distanta de 400 de ori mai mare decat cea dintre Pamant si Luna, ar trebui sa ne bata apropouri despre CAT de mare e (ca idee si diametrul soarelui e de aprox. 400 ori mai mare decat cel al satelitului Pamantului).

... nu stim la ce sa-i raportam puterea

Aici e lesne de inteles, suntem incurcati de paradoxul ‚relatiei calde dar la distanta’, dar ne ajuta o comparatie facuta de fizicianul Lawrence M. Krauss, care ne spune ca Soarele arde cu intensitatea exploziei a 10 miliarde de bombe termonucleare pe secunda. E treaba serioasa si va spunem fara ocolisuri ca doar gratie distantei confortabile de *doar!* 149,6 milioane de km ne permitem sa privim cu detasare cifrele acestea, ba chiar mai mult, sa ne para ireale, iar razele soarelui, inofensive.

... nu stim ce are „in cuptor” si cu ce face lumina

Hidrogen in mare parte (~70%), Heliu pe locul doi (~25%), urmate de 0,[ ]%  Oxigen, Carbon, Neon, Fier etc.

Apoi, cateva fuziuni nucleare mai tarziu „apare” lumina solara, care va ajunge pe Pamant dupa o calatorie de 8 minute. Ceea ce noi numim familiar “lumina solara” este o forma de radiatie electromagnetica, alcatuita din binecunoscutele lumina vizibila, radiatii infrarosii (IR) si ultraviolete (UV)]. Jumatate din ce primim de la soare este lumina vizibila, a carei contributie este indiscutabila. Aproape de cealalta jumatate din radiatia totala primim IR (infrarosu), al carei merit este caldura, iar cu toate ca ultravioletele reprezinta doar o mica portiune din radiatia totala, reprezinta un component foarte important si cu bune (vezi sinteza vitamina D sau problemele la care poate contribui pozitiv) si cu rele.

... nu cunoastem impartirea puterilor ultraviolete

Din punct de vedere al interactiunilor dintre materialele biologice si diversele lungimi de unda ale radiatiei UV, s-a mers mai departe cu urmatoarea impartire: UVA (400-315nm), numita si lumina neagra, poate trece prin nori sau sticla si, printre altele, accelereaza procesele de imbatranire; UVB (315-280nm) care in mare parte este absorbita de stratul de ozon si este responsabila pentru cele mai cunoscute efecte asupra organismelor (sinteza vitaminei D, cat si arsuri solare, cresterea riscului de melanom malign si carcinom bazocelular); si UVC (280-100nm) care, respinsa de stratul de ozon, nici nu ajunge pe suprafata Pamantului.

... nu stim CAND sa ne ingrijoram

Spre deosebire de razele X, cele ultraviolete au o putere mica de penetrare, efectele directe in organismul uman, dupa cum am vazut, putand fi observate doar in piele. Pentru ultraviolete, regula calatoriei prin piele ar fi asa, cu cat este mai mare lungimea de unda, cu atat mai departe vor ajunge si UV in profunzime: UVA calatoreste pana in derma, UVB doar pana in epiderma. Atunci cand folosim dermatocosmetice cu factor de protectie solara, calatoria radiatiilor UV se scurteaza considerabil. 

De ce sa folosim crema cu factor de protectie solara? In caz de expunere neprotejata (sau protectie solara nepotrivita), consecintele resimtite de organism chiar nu sunt de ignorat, iar pentru piele toate se traduc prin slabirea functiei de bariera, in linii mari, perturbarea starii de sanatate. Indiferent de ce credem noi despre bronz, organsimul nostru trebuie sa repare orice celula a pielii vatamata sub influenta radiatiei ultraviolete. Enumeram cateva efecte secundare, incepand de la “cel mai usor de trecut cu vederea (de catre noi)” la “mai sa ne ocoleasca”: necesitatea demararii proceselor de aparare, adica dezvoltarea pigmentarii (bronzul), piele inrosita (eritem), care in functie de conjunctura poate evolua pana la arsura solara (conteaza momentul zilei, durata expunerii, zona expusa, fototip piele etc. si asocierile dintre acestea), foto-imbatranirea, cresterea potentialului carcinogen.

E in avantajul nostru sa retinem ca „bronzul” pentru piele este mecanism de aparare, arsura solara inseamna in linii mari ca apararea nu s-a petrecut in timp util si la o intensitate adaptata situatiei, iar cojirea pielii comemoreaza pierderile a numeroase celule din intaiul bastion de aparare. 

  ... nu stim cand sa nu ne fortam „norocul”

Din punct de vedere istoric, oamenii au avut parte in principal de expunere ocupationala la soare, perioada in care expunerea se petrecea treptat, crescand astfel sansele de acomodare a tegumentului. In vremurile moderne balanta incepe sa se incline in cealalta directie, expunerea recreationala creste in mod dramatic si devine un scop in sine, materialele informativ pseudo-stiintifice si metodele abordate abuzeaza insa de sanatate mai mult decat o facea bronzul de agricultura.  

Nu spune nimeni sa evitam cu orice pret soarele, ci doar ca este necesar sa adaptam planurile la realitatea factuala si inconjuratoare. Problemele apar atunci cand planurile de *bronzare* intensiva sunt concentrate pe durate foarte mici de timp si sunt in mod iresponsabil plasate dupa perioade de munca de interior, stres, neglijenta nutritionala etc.
Bineinteles ca in cazuri ideale, cu expunere treptata, in perioade cu index UV in normele recomandate, cu protectie solara adaptata fototipului si ingrijire post expunere, odihna si bune maniere de nutritie etc. soarele face mai mult bine decat rau, dar cati dintre noi traiesc in conditii ideale? 
In timp ce activitatile in aer liber, soarele si apa de mare au beneficii majore pentru sanatate si piele, acest scop nobil nu ne da „dezlegare” de la folosirea cremei cu factor de protectie solara, sau de la investigarea prealabila a parametrilor calitatii aerului si apei.

Cautam in zadar motive sau scuze, nu gasim, din perspectiva fiziologica concluzia unainima e ca manipularea periodica si nesabuita a unor procese de aparare cutanata in scopul modificarii temporare a coloritului pielii, binecunoscutul bronz, nu iese bine la calculul „ce dam/ce primim”.